Visez un castel strâmb
De poveste albă!
visez acea ziua aceea când
Imi vei turna tu verde
în paharul cu zâmbet,
remușcând alb
peste suflet!
visez,
sa fac rost de eterne remușcari
care să-mi muște
amortitor visul!
visul acela
care,
mă va salva
de trăirea fără tine
și fără de
inima ta,
adevarată!
Iți poruncesc să-mi cumperi
Un castel alb
De zapadă
Si cețuri
Si să vii acolo
Odată pe an
Să-ți bei ceaiul
Iubirii
Din palma mea
Cu ceașca fierbinte
Pe jumătate vărsată
In inima topită
Culeasă toamna târziu
Odataă cu tine’nverzită
De’un sunet mirat
Saten , admirat,
Etern arămiu!