miră-te de aceste cuiburi goale
plutind fără rost
ca niște corăbii de hârtie
dar nu certa fluviul
pe care sufletul tău
a locuit într-un pescăruș
sunt sufletele care n-ai fost
îți va răspunde
orice pasăre nelocuită

întreabă mai bine
trupul tău de copil
nu vezi
cum plutește într-un coș de nuiele
în căutarea părinților
cum alunecă printre maluri
arătându-ți într-una
înspre partea nevăzută a umărului

acolo într-o zi
vei auzi un foșnet de aripi
care a fost și s-a întors