În drum, cântând cu vocea-i dulce,
Și-apleacă fruntea-mbătrânită.
Aruncând haina la răscrunce,
Își plânge pleoapa obosită.

Parfum de epoca din urmă,
Se pierde-n vocea-i de legendă
Și ridicând tăios, c-o mână,
Se iscălește în agendă.

Mister de luptă în cetate,
Se frânge-n pasul lui din urmă
Și-n fală trupu-i dă să poarte,
În mreajă, în deșert, diurnă.

Ca un bărbat trecut prin luptă,
Își strânge haina¬i aruncată
Și cu speranța-n suflet ruptă,
Își pierde vraja-n vers și-n șoaptă.