De undeva, din mii de astre moarte
Apari pe cer, roșie și pitică,
O pată răsărind, din ce în ce mai mică
Ca-n fiecare seară s- apui în altă parte.

Codițele le miști pe cer, ca o cometă
Venind spre nicăieri din profunzimi stelare
Arzând în trup de gaz, micuță vâlvătaie
Arunci lumina roșă în trecerea-ți cochetă

Și cum atracția spre tine'i tot mai iute
Dar mă respingi cu forța ta astrală
Eu, gravitând inert, răpus de amețeală
Mă simt zdrobit în negre găuri slute.

Din ce în ce mai mare vibrezi, o supernovă
Mă copleșești și arzi cu raze de lumina
Durând încă o clipă, intensă și senină,
Până dispari de tot într'o sclipire movă

Nici eu nu oi mai fi de tu n-o să mai vii
Te-oi căuta aiurea în brâuri de material stelar
Pe cerul tot mai gol, de cosmos glacial,
Voi scotoci degeaba în moarte galaxii.