agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-25 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Cântul VIII: Desfătările. Partea întâi (fragmente)
1 Juni îndrăgiți și fete-namorate, cu dulcele iubirii gând în ele, scriu pentru voi: urechile săltate le țineți deci la cânturile mele. Nu poate cel cu de argint etate a fi-mboldit de vrerile acele. Fugă de doruri, blândă nadă vană, păr alb, frunte-ncruntată, grea sprânceană. (...) 11 Cuprins de-o fericire pare locul: rai de serbări cu îngeri, nesfârșite. Suspine-și scald-acolo-n aur focul, vederea-i vis iar Râsul gungurit e, îi fură Glumii sărutare Jocul, Răsfățul stă în poaleă de Ispite, c-un bici Plăcerea cât coló gonește vechi Griji, cu Desfătarea când glumește. (...) 25 În două râuri gemene se-mparte izvorul amoros: unul de miere dulce cât gustul vrea să aibă parte iar altul mierea o preface-n fiere; venin de către Faimă pus de-o parte pentru săgeți, când, crunt arcaș va cere. Arcușul crud ce sân de mamă mică țintește, chiar, și cu venin îl strică. (...) 33 Urechile din sfârc țin să nu cadă a două peruzele, greutate, ce-s prinse-ntr-o minusculă obadă în aur fin, lucind pe apucate. Șir de zmaralde șerpuind grămadă spre sânul suitor curg, nestemate; iar din prea alba mână, dinadinse rubine vii se prelungesc, aprinse. (...) 46 Pe frunte-atunci fu desfăcută fundă și-acel, de o albă mână strâns, tezaur, grea boare aurie și rotundă de Cypris spartă fu-n potop de aur; învălurind sân fildeșiu în undă de văl prea des și aurit de-un faur, cu mii de pârâiașe mititele fire de aur fug, din cap, rebele. 47 Ascuns e sânul de văl aurit, dar oare nu-i precum în tufiș fazanul crede, vârându-și capul, că-i ascunsă tare ființa toată și că nu se vede? Tot astfel, dacă păru-n revărsare c-o mantie de umbră nuri precede, privirii, printre umbrele-aurite, mereu frumoase vrăji îi sunt ivite. (...) 51 În scoicile de vaze cizelate se varsă ape leneșe și lente, ca picăturile să cadă toate de sus de tot în caturi subjacente. Încet coboară ape luminate și-adastă-n, din cleștare, recipiente; O, cum în jur, când chipu-i se resfiră sub val bogat, semeața, și-l admiră. (...) 62 Iar zâna-i ce cu noduri amoroase îi strânse inima, îl cheamă s-o urmeze, cu glas dibaci, tertipuri ingenioase, în zeflemea-l îndeamnă să cuteze: - Culege-i - zice - fructele gustoase ca-n bucurii oftatu-ți să-nceteze. Dor risipit, surprindere ferice, Ferice dor, iubit și mai ferice. (traducere de Leonid Dimov)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate