Astăzi am prins în plasa pentru fluturi
o pasăre vișinie.
Îi plămădisem un orizont sferic
cu raza cât o frânghie tăioasă.

Îi ardeam bice pe spinare:
“cântă-mi,
deschide-ți aripile măcar o clipă pentru mine,
stai pe umărul meu drept,
să mă bucuri!”

Nu se uita o clipă-n ochii mei,
își încorda toată vlaga pentru fugă,
tipătul ei gâtuit se înfiora
dispersat în albastru.

Eram de un negru mai înalt
cu fiecare lacrimă.