rămășițele panicii din sufletu-mi le-ai îndepărtat prin indiferenta-ți grabă....
odihna pașilor mei ce aleargă goi pe țărmul unei mări cuprinsă de gheață...
dorințele tuturor femeilor parcă prea grăbite pentru mine,
modernisme ce mă-nfioară...
italicele mele litere ce simțiri exprimă îmi aduc aminte de naivitățile ce mă descoperă...
cumulul trecutelor evenimente cu cele prezente dau suma poate a unei miimi dintr-o viitoare clipă...
amoru-mi propriu deși-i mai vlăguit ca înainte în panze de catharsis sufletul îl înconjoară...