agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-26 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
- după Rihaku, secolul 8 al erei noastre -
Corabia asta-i din lemn de șato, și copastiile din lemn de magnolie, Muzicanți cu flaute-n giuvaiericale și cu cimpoaie de aur O umplu rânduri-rânduri, dintr-o parte-n alta și vinul nostru Ajunge prisoselnic pentru-o mie de cupe. Ducem cu noi cântărețe, ne duce șuvoiul apei la vale, Totuși Sihastrul are nevoie Drept cal de-un cocostârc galben și toți vâslașii noștri Ar lua-o pe urma pescărușilor albi sau i-ar călări. Cu soarele și luna de pe el atârnă Poemul în proză al lui Kuțu. Palatul cu terase al lui King So e-acum doar un deal pleșuv, Dar eu zgârâi cu tocul pe-acest șlep Făcând să tremure cele cinci vârfuri de ancoră Și mă bucur de-aceste cuvinte ca de bucuria ostroavelor albastre. (Dacă ar putea gloria dăinui de-a pururi Atunci apele Hanului ar curge-nspre miazănoapte.) Am lâncezit în grădina împăratului, în așteptarea unei porunci ca să scriu! M-am uitat la iazul balaurului, cu apa colorată a salcie Oglindind aidoma obrazul cerului, Și-am auzit cele o sută de privighetori cântând fără țel. Vântul de la soare-răsare aduce culoarea verde-n ierbile ostrovului de la Yei-șu, Casa în purpuri și cea stacojie pline-s de dulceața primăverii. La miazăzi de iaz vârfurile sălciilor sunt pe jumătate-albastre și mai albastre, Ramurile lor se-ncâlcesc în brumă, prefirându-se pe zidurile de brocart ale palatului. Lungi lăstari de viță de câte-o sută de picioare atârnă de pe sculptate balustrade, Și deasupra sălciilor, măiestre păsări își cânta una alteia și-ascultă, Þipând - "Kwan, Kuan", la vântul timpuriu și-adulmecându-l. Vântul se-ncolăcește-ntr-un nor siniliu și se-ndepărtează. Adie peste-o mie de porți, peste-o mie de uși cântec de primăvară. Iar împăratul este la Ko. Cinci nori atârnă sus, strălucitori pe cerul de purpură, Cu platoșă lucitoare, straja-mpărătească iese din casa aurie, Împăratu-n careta bătută-n nestemate se duce să ia seama florilor, Se duce către Hori să privească la cocostârcii vâșlași, Se-napoiază pe drumul de la stânca Sei, s-audă privighetorile tinere, Căci grădinile de la Jo-run pline-s de tinere privighetori, Viersul lor se-mpletește cu flautul acesta, Gușile lor tresaltă-n aceste douăsprezece cimpoaie. (traducere de Ion Caraion)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate