agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1415 .



Via tăiată de lacrimi
poezie [ ]
Colecţia: texte si poezii religioase

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tulceanul ]

2010-01-26  |     | 




I.

Materia învierii
dintr-o vie tăiată
poate atinge cu mir
sfințind
circuitul
seva
brațele
capetele
vegetației
altor organisme
rupte-n grindini.

Rănile-s alături pansate
după ce le-a fost rău
ciuruită și frunza
de vânturi viclene
ce zbârnâie-n tije.

Curgi jos !
Milos…
Tivule de seruri –
Sire al vieții!
Reverticalizează
din perfuzii
șiroaie de jertfe !
Pe frunzele viței
viii îți lasă-n artere
stropii cu apă
vie ce-n vin se preface
pentru deschis ochii!

Deschide poarta
unui spital din natură
cu tari butași neudați!

Corzilor scurtate
primăvara le scoate
sub anestezic total
urlete de parcă
ar tăia-n cărnuri vii.


II.

Trunchiuri de lemn
noaptea-s albe
fără oxigen.

Ies roșii-n zori
și-n aer sunt vii
rănile foarfecelor
de la caloriile soarelui.

Paturile de campanie
au rețele de fier
saltele și perne lipsă.
Alteori rupte de chin
așteaptă schimbul
viilor trupuri
ca s-adoarmă.

Culoare gri
cimentuite
ori bătute
în gresii vechi
faianțe sparte
la pași
la căderi
la nașteri
sprijiniri
sau ridicări
păstrează
mirosurile
sudorilor reci
ale luptei date în vii
și-ale morții surori,
asistentă a sorții.

Lupta-i mereu vie
în spitalele roșii
unde fac zilnic
recensăminte
viii ca s-alunge
pe-un cobe străin.

Acest rău cobe
numit Sora nopții
va să vie
să-nchidă
ferestrele
ochii
cercevelele
porii
și-n canaturi
membrele.

Cobele-i pune la colț
pe clienții fricoși
și își alege din ochi
naivii să semneze
cecuri în alb
chiar cu o zi
înaintea operației
ce le va măcelări
ultima speranță.

Cine n-o vede-n vie
pe vameșa filoxeră
se ferește bine de ea!

Se concentrează
țipă
se roagă
de ceasul morții,
cel hotărât în bolta viei
ca numai Domnul
Grădinar
să-l repornească.

C-așa-i vine bolnavului
de-odată
s-o scuipe-n ochi
zicându-i să-l dezmierde
la o altă vizită
spre noaptea afundă
a culegerii viei
într-un târziu.

Nicidecum acum, pentru că
n-o să-i vină ideea
să-i vadă deschis
halatul de măcelar

Întors pe dos
halatul are căptușeala
îngerește matlasată
drept față
promițătoare…

Viața intră dimineața
cu același halat de soră
tot întors dar închis
la nasturii rotiți ca ulii
după tura de noapte
a relei sale colege
ce-a agățat deja
pentru tranșare
câteva coase
la chirurgie.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!