acum
(un) cer înapoi/ oasele rupte-n doi
câinele meu e o întreagă durere
și mă gândesc/ că poate totuși o să-i ajungă
firesc/ pe gerul acesta tare
nu i-am mai cumpărat de mâncare
și are/ o privire lungă
spre ușa înțesată de larve
cu gust de labirint/ de păianjen
mai înainte mai scurma el prin frunze
tot mai găsea câte-un os rupt în doi


degeaba mă mint/ că am intrat într-un tren
de poezie plin/ prin acele vagoane
uitate în depou/ pentru poeții care vin
l-or pune pe roate/ în miezul unei karmice goane
iar eu n-oi fi erou/ nici printre criticile lor toate
nici prin ce s-au născut/ (poezie)
doar cu zeama din vie/ uneori
graiul mi-l mai ascut/ într-un ecou
vrut-nevrut