Te mai aștept.
Deși...
La ce să vii?
Știu,
îmi vei rupe inima în două,
m-am resemnat
cu-arțarii aurii
și făr-umbrelă.
De o lună plouă.

Voi obosi de așteptat,
și-atunci
vei trece-ntîmplător pe-aici
sau poate
din disperare
vei dori s-arunci,
să-ți amintești
de unica cea noapte
ce nu a fost.
Să mă învinuiești
că am fugit
în cea din urmă clipă.
Regrete sau reproșuri-
sunt firești...

Tîrziu de-acum,
zadarnică risipă
de vorbe și speranțe,
s-au trecut_
cenușă doar
de tristă amintire.

Ce nu a fost
să-nscriem la "pierdut"
și fără rost
ar fi
o revenire.