bat cuie într-un imens perete
cum bate cu ciocul un erete
bat cuie în dreapta și-n stînga
mă mir de unde voința nătînga
să fac să sune și să răsune
fără ca nimeni să se adune
să-mi țină lampa să-mi țină de urît
să-mi facă semne:”încoace!încolo!atît!”
bat frate și iar bat tot mai tare
pînă mi se stinge raza de lumînare
bat pe-ntuneric al naibii de drept!
cît sunt de puternic și de deștept!
sar scîntei o sută și fulgere chiar!
scapăr lumini ca din silex amnar
scînteile-mi sar în ochi și mă ard
obrazu-mi s-a mînjit cu negru fard
dar eu bat și bat și iar bat!
vreau să mă umplu de revoltă și de păcat!
vreau să mi se spună:”omul revoltat!”