zborul
ne închide aripa
în cerul fără capăt
și capăt
o nemurire tristă
ce nu mă duce până
într-acolo
la acei ce nu mai există.

mersul
mi s-a închis
în tălpi
pe niște tălpi de schiuri
merg
spre zbor
de-atâta iarnă-alb
de chipul tău cel palid
îmi e dor

închei
acest cuvânt
căci pe Pământ
nu mai sunt zei