Copilul roade cu unghia florile de gheață
își zgârie numele pe geam
dealurile albe nu se mai văd

mâna lui mică prinde fulgii din zbor
bărbatul de la volan își întoarce capul
spunându-i să închidă fereastra imediat
să se învelească cu pătura de lână

fulgii roiesc în lumina suspendată a farurilor
ninge liniștit peste câmpia cu iepuri adormiți
ninge peste brazdele adânci
o răstignire se pierde în intuneric

doar mașina galbenă înaintează
pe șoseaua pustie
copilul se culcă pe bancheta din spate
își atinge obrazul rumen
de perna mirosind a benzină

roțile se rostogolesc fără zgomot
copacii dispar în ninsoare
mașina înaintează pe drumul acela neted -
e atât de departe că nu i se mai văd
stopurile roșii din urmă.