Viața pământească ne este bunul cel mai mare,
Drepturi nemărginite asupra ei doar Creatorul are.
Viața-i timp de pregătire la ființele omenești,
Prilej unic de alergare spre cununile cerești.
Viața-i neprețuită fiind un dar Dumnezeiesc,
Iar acei care o curmă păcat de moarte săvârșesc.
Este un drept și o datorie pentru omul credincios,
S-o păstreze, s-o îngrijească ca să-i fie de folos.
De aceea, Dumnezeu, cu Împărătească poruncă,
Nu permite nimănui uciderea să o producă.
Pentru cei care nu știu iar alții să-și amintească,
Uciderea-i de două feluri, trupească și sufletească.
Prima este îndeplinită cu orice armă sau lovire,
Să-ți lucreze cineva prea de tot, la istovire,
Sinuciderea, avortul, comportarea cu asprime,
Euthanasia, răpirea, tortura, faptele de cruzime,
Amputarea, mutilarea, sterilizarea, terorismul,
Războaie, țigări, arme, drogurile, alcoolismul.
Au apărut de curând metode mult mai perfide
Prin care în litera legii, științific se ucide.
Fecundarea în eprubetă când embrionii de prisos
Sunt distruși în număr mare, puțini fiind de folos,
Clonarea, inginerii genetice, fiindcă ele urmăresc
Să producă organe de schimb corpului omenesc.
Cu sau fără cunoștință, toți acești numiți savanți,
Modifică specia umană producându-ne mutanți.
Diagnosticul ecografic când conduce spre avort,
Constatând o boala gravă, la părinți cu disconfort
Când părinții doresc fată, de pildă, și le vine băiat
Ucid fără să clipească într-un mod necugetat.
Printre faptele ce duc la uciderea sufletească,
Sunt pilda rea, ce poate aproapelui să pricinuiască
Abaterea din calea bună, nervozitatea, clevetirea,
Ura, mânia, dorința de răzbunare ca și pizmuirea

Fiecare, dar, acum, răscolind memoria toată,
Cu regret va constata că a ucis măcar o dată.
Recunoaște-o deci, umil, du-te și îți cere iertare,
Cu nădejde poți să obții tu a Domnului îndurare.
Iași 23 aprilie 2008