mânjii au pe bot tăceri de rouă
și mai au speranțele ucise
pentru că le-au arătat în vise
lupi însângerați de lună nouă

viitorul, ce le hărăzise
soarta ce-i acum tăiată-n două:
una- lor și cealaltă – vouă
două uși înșelător deschise

după care viața dar și moartea
stau la pândă-n orișice clipită
și un înger trist deschide cartea

cu o mână, parcă, amorțită
cine să mai aibă, Doamne, partea
într-o lumea-atâta de smintită?