trecerea dintre ieri și mâine
m-a trezit azi cu buzele uitate pe tine
iar răscrucea dintre aducerile aminte
săruta secunda celestă a bucuriei
ce nu mai sătura brațele
descătușate de nimicuri
să-și danseze
existența.

șederea mătăsoasă a unei atingeri
se rătăcește pe coapsa avidă
a unui copac ce parcă plânge
o creangă ce-și usucă timpul
pe culmea dintr-un deal
ce este atât de aproape
să-și contexte
existența.

plecarea unui ecou stârnește valea
pentru un azi plecat fără să spună
un bun rămas refren de cânt
inexistența.