Dure, rece, solitară, amintire despre vară
Poartă culmile de gheață ca prim pas spre altă viață
Și de poate mai poți spune, altcuiva, fără de nume
Cât de greu să retrăiești, alte dăți, alte povești
Ieși in moina de afară cum faceai odinioară

Bătrânețe, bătrânețe, strâmbă doar, fără povețe
Cât de mult poate sa doară, răsuflarea ta amară
Ce se varsă cateodată peste lumea înghețată
Amintindu-și uneori soarele pierind în nori
Și purtând în loc de cușmă, alt destin și altă urmă

Vindecă cu vindecarea care spală precum marea
Lunile ce au trecut, dă-le spre un început
Mult mai greu de conspectat, dar ușor de desenat
Și de este ‘n firea mării, pierde-te în limba sării
Ce iți scrie –n urme albe corpul ce la fund iți cade

Gata iarnă și ninsoare, eu de maine vreau la soare
De-s un bulgăr de zapadă, lasă vara sa ma ardă
Într-un nor de abur dens, fără urmă, fără sens
Ca un cancer la plamân, dar mandria că-s roman
Nu strica plecarea goală cu iubirea ta domoală.