Să nu te poți opri la marginea nopții
și să te împleticești, prin iarba ei groasă
fugărit cu pasărea cu cap de broască
să ți se pară cerul refugiat
dincolo de puterea sfântă a ochiului
să-ți privești mâinile
și să nu știi ale cui sunt
să te uiți în oglindă
și să nu-ți dai seama
cine te privește din ea
să alergi prin mulțime
de la o dimineață la o altă margine de țară
și să nu te recunoască nici frații
să intri în casa ta și ai tăi să strige: „Hoții!”
să plângi când ceilalți râd
și să râzi singur, cu ușa încuiată
să ți se facă privirea arcan
și să nu găsești un zâmbet pentru tine
nici în moarte
iată ce înseamnă teama.