Invocăm fulgerele distanței
să ne măsoare în miez
lipsa de măsură.
N-ai vrea să găsim
prin nisip conținuturi,
să le culegem, să le îngrijim
ca să ne-ajute
să ne-ancorăm de fapte și lucruri
din spații exterioare
să dansăm abil
pe linia fulgurantă
a limitei pe care nimeni
nu poate s-o rețină strânsă?
Ce vrajă magnifică
aprinde colțurile deriziunii!
Vrem să atingem apăsat totul
ca să îmblânzim angoasa denecuprinsului
dar în privirea sfâșietoare și verticală a depărtărilor
sclipesc hipnotic halourile albastre ale distanței ce se deschide.

10 septembrie 2009