Vorbește Doamne

Vorbește Doamne, robul Tău ascultă
Căci vorba Ta e singur-absolută,
O stâncă pe marea ce se tot frământă
Ne-nfircată-n fața celor ce asupră-i s-avântă

Vorbește Doamne, ascultă al Tău rob
Cuvântul viu îndată vreau să-l sorb
Dă-mi și din sarea Cerului un drob
Ca să stârpesc din mine firescul microb.

Robul Tău ascultă, Doamne vorbește!
Așa în mine chipul Tău crește
Nimic din lume nu mă mai oprește
Să zbor spre Cel ce mă iubește

Robul Tău vorbește, Doamne ascultă
Pe genunchi îți spun ce mă frământă
Voia Ta pe mine pune-amprentă
Să trăiesc acum a Cerului prezență.