râul veșniciei curge
printre dealuri de oase de străbuni,
încerc să m-agăț pe scări de lumină
spre paradisul plin de nebuni.

privesc în mine dihănii
care mă latră și nu-mi dau pace să sui,
mă leagănă raze de lună hai-hui
și mușcă din mine dihănii turbate…
un ochi dintr-o parte, enorm, mă privește șui,
ochiul lui șiva care mă trage la moarte.

râul veșniciei curge
și tot toarce timpul fuiorul,
mă doare o mână, mi-e greu piciorul
și hoții de suflete mă tot fură.

cântă casandra prin parcuri de vis,
frumoasa casandră cu chipul de nea,
mă-ndeamnă iubirea spre ea,
mă cheamă casandra în paradis.

1996