mă trezesc tot mai des și-mi spun
basta copile nu se mai poate
m-am săturat de contabilizat degerați
dimineața îmi crește din țeastă ca o salcie
mîinile acoperă doar spații goale
pieptul e doar un cuib putrezit care a prins
și anotimpuri mai bune

dimineața îmi crește din țeastă ca un feribot pe ruta dover-calais
pe stradă doi copii gemeni mă salută în drum spre școală
un bătrîn se închină în fața spitalului de psihiatrie
mă trezesc tot mai des și-mi spun basta nu se mai poate
îmi doresc un briceag elevețian cu prăsele roșii
să scrijelesc pe birou ceva memorabil
cum ar fi fericiți cei tăcuți
căci astăzi voi înmulți portocale

dar nu
singurul lucru constant
e comunicatul serviciului județean de ambulanță
care mă așteaptă zi de zi ca o femeie docilă
de ieri pînă azi echipajele au parcurs opt mii de kilometri
au transportat la centrele de primire urgențe șapte persoane
cu hipotermie
atașat vă trimitem activitatea defalcată pe substații

singurul lucru constant e tonul de fax
pentru săptămîna aceasta ajofm vă pune la dispoziție
32 de locuri de muncă
fi-mi-ar locul de muncă a dracului tot ce mă ține în viață
e doar un vis cu o veveriță ce mînca alune din palmă
pe o alee în st. james park

îmi doresc un trup de femeie să mă pierd în el
ca pe o străduță din chamonix
să-mi lipesc nasul de sînii ei
și să-mi închipui că e vitrina unui magazin
cu băuturi fine
să stau în ea la povești ca într-o cafenea
cu vin fiert și mere

mă trezesc tot mai des și-mi spun
basta nu se mai poate
îmi voi da demisia și din trupul unei femei
voi face propriul meu tabloid
voi scrie statistici despre dinții de lapte ai fiului nostru
și voi plăti gras orice fotoreporter care surprinde soarele ușor amețit
tolănit în părul ei dimineața