I
Am fost să caut pinguini pe cer,
Am vorbit noaptea trecută cu un înger.
De ce lumina lor vine mereu noaptea?
Când vom putea să înțelegem realitatea?

Nu ești de aici, ești de dincolo,
Tu nu te uzi dacă plouă.
Îți place să râzi de oamenii sănătoși
Și crezi că toți sunt chitroși.

Tu nu exiști în plan sentimental
Ești digerat ca un bol alimentar
Cauza ta nu are nici un efect,
Prin tine ai fost exclus din proiect.

Cauzalitatea existenței noastre
Se suprapune ca niște terase
Voinței, răului ce preia controlul
Asupra noastră, stabilindu-ne rolul.

II
Să nu lăsăm ura să distrugă,
Nu mai citiți cărți stând pe budă!
Paguba este că noi aveam dreptate
Dar am fost acoperiți de notorietate.

Hiba este în sistemul nostru energetic,
Știu că am un dialect profetic.
Sunt creștin-ortodox, nu eretic,
Pentru societatea voastră mă sacrific.

E minunat ce văd, ce aud,
Progresul aici e foarte scund.
Arătarea vieții ne omoară,
În zorii morții se lasă seară.

Ai curag, căutătorule de boli,
Nu-ți vom permite în zadar să mori!
Poteca asta poartă urme adânci
Nu poți muri aici, aruncă-te de pe stânci!

III
Soarele se va scălda în ape.
Permite-i inamicului să te sape!
Concurența nu rezistă la apel,
Iar noi ne vom comporta la fel.

Aruncă bisturiul, bagă-l în piatră.
Îngeri canceroși în iad te-așteaptă.
O crăpătură în voință-ți poate scurge
Atâta bunătate cât răul poate mulge.

Nu lăsa capul jos, nu clipi,
Dinozaure, nu poți dormi.
Primești ovații la scenă deschisă,
Lumea nu te vede că-i lumina stinsă.

Păcat de simțul de autocontrol,
Păcat de al răului rol
În chintesența static umană,
Înseamnă că ai trăit de pomană.