Mi-e capul obosit,fruntea plecată
Spre-o podea ce stă să jignească,
Și-mi atârnă-n jos
Privirea lemnoasă.

Pe umeri am pietre
Ce mă trimit în ocult,
Pe mâini, semne
Că n-am mai visat demult.

Și-așa să-mi vină odihna,
Și visarea,și-a depărtării oază,
Cum mi-a plecat cândva lucirea,
Culcându-se trează...