De strajă

Se oglindește luna-n geam,
Visează frunzele pe ram,
Iar noaptea cu blânda aripă
Acoperă liniștea caldă
Și-adoarme și noaptea o clipă,
Când roua o scaldă.

Nu poate izvorul obosit s-adoarmă,
Că stelele acum și-au găsit
Să joace o horă nebună
În apa-i cu raze de lună,
Nebune și ele.

Și picură rouă de aur din stele
Pe iarbă, pe frunze, pe flori care dorm
Și dansul din ape-i o horă de iele
Și pică izvorul de somn.

În vale se-aude cântând filomela
Făcând din tăcere o vrajă,
Tot farmecu-ndeamnă la dulcele somn
Poete, dece stai de strajă?