A fi dascăl

în grai bănățănesc

A fi dascăl, nu-i ușor
Că-n preajma elevilor
Adunând vise, idei,
Ce ghinceșci numa la ei.

Câtă muncă șâ răbdare
Are prântru fiecare
Trecând la banca oricui
Dând viață, din viața lui.

Șâ când cureaua să strângie
Dascălii, nu să pot plângie
Ei trăbe să înțăleagă
Că-i criză în lumea întragă.

Ãi dă sus, în gând să țână
Cin' le-o pus creionu-n mână
Scriind sămne pră căiet
Cum stau galbinii pră piept.

Șâ în loc dă mulțămire
Primesc câce-o amincire
Prân legea noua ce-o fac
Ce ustură la stomac.

Dascălii nu s-or ghingit
Să stea-n conced năplăcit
Că-n opt zâle pot să stai
Fără pită șâ mălai

Numa apă, câtă vrei
Dar n-ai după cie s-o bei
La post negru să ghingesc
Toți să roagă șâ postăsc.

Domnii care-s la pucere
Vor să strângă mult-avere
Strâng vile șâ limuzânie
Nu să uită-n sărăcime.

Nu ajută pră ciei mulți
Morți de foame șâ dăsculți
Nici dă copii nu le pasă
Că n-au coleașă pră masă

Șâ-n zâle pline dă gier
Bătrâni șâ bătrâne pier
Sub o plapumă dă nea
Fiindcă n-au unge să stea

Dar acum ne mutăm gându
La dascăli le vine rându
Ca să fie dați afară
Legea junglei să apară

După socoată ar fi
Numa cinsprăzăce mii
Ies cu vorbe dân bătrâni
Să taie frunză la câni

Unge-i stima șâ răspectu?
Bieții dascăli nu au dreptu
Să muncească linișcit
Prântru cie s-or pregăcit

Voi, care la cârmă stați
Nu v-ați nascut învățați
V-au dus dascălii de mână
Pră calea fără ogină

Fără dascăli n-ați fi-ajiuns
Să suiți pră treaptă sus
Dar puceți s-alunecați
Pră cea do jios să picați

Dascăli, nu piergeți speranța
Nu șciți cie v-oferă viața
Sucind roata carului
Cu pucerea vântului

Șâ dân nou dascăli veți fi
Înconjiurați dă copii
Că nu-i vânt să nu s-oprească
Nici viață să nu sfârșască.