vremurile treceau de o apă la alta
de căderea ploii doar sunt om
dar ninge
neom, până-n Pom
Pomul vieții
moartea o stinge

sunt neom
altfel aș fi aripă de nor
până iarna trece
acele muriri spre nemurit
murit am fost și poezit de tine
și iarna nu mai trece

soba
îmi încălzește neființa rece
odaia
îmbracă roba
de sfântă
pământă
ploaia
adu-o doamne
să fiu
om