Cobor, picioarele sunt pline de noroi
atingerea reală sfâșâie carnea
picături de sânge lingem amândoi
ne roadem cu privirea de strigoi .

Cresc fire verzi, cu pământul se împletesc
cerșesc praful stelelor
dar nu vreau să-mi amintesc
greutatea astrelor.

Călători prin anotimpuri
rup căldură o împart cu tine
de atâtea fețe acrituri
nu mai știu iubirea ce conține.

Sălbatic sufletul trăiește
cuprins de frică drepturile-și cere
prin nămeți mai zăbovește
dar e plin de aere.