mulțimile se mișcă haotic
și-și realizează scopul
așa cum apele învolburate
rup podul
oricum cineva le suflă-n urechi
altcineva le plimbă orbii
de te miri unde s-a ajuns
nebunia seamănă cu acea virtute
pe care o au oamenii însemnați
niciodată nu înțelegi ce se întâmplă

toate oalele dau în foc
și se sparg în capul supușilor
se reface din bucăți angrenajul
și unde roțile sunt neunse
aruncă cineva cu vaselină
până se prind în sistem
și pleacă
dar întotdeauna teama
restabilește echilibrul
până la marea ruptură
când sunt folosite-n schimbare