Mi-a intrat cerul în ochi.
Și îmi curg lacrimi din el,
Cum copilului i se adâncesc
Riduri de timp în chipul de înger.

Clopotului din clopotniță
I s-au promis slujbe eterne.
Azi rugina abia îl lasă să bată
Peste trei ulițe și în stradă o vreme.

Paracliserul ce icoane făcea
Litografiate cu vise de sfinți,
Învățase să vândă albine de ceară
Strângătoare de flăcări cuminți.

Rămăseseră groparii să moară,
Ca nimeni să nu mai îngroape…
Lăutarii interpretează-n fanfară
Imnul eternității pentru prosoape.