încerci să-mi spui ceva
cu ochii rezemați de pleoape
iar buzele tale tresar
înecate în umbra sărutului meu

tăcerea atârnă undeva-n tavan
în loc de candelabru

somnul mă năruie
ți-aș spune povești de iubire
ce-ți plac atât de mult
dar pleoapele-mi sunt plumb topit
și parcă nu te mai zăresc
din îmbrățișarea pernelor

ceva de smoală se lasă pe geamuri
un soare întors rămâne agățat
pe-un petec de cer

odaia se învârte în spirală
simt brațe moi ce mă-mpresoară
orele se topesc pe cadran
mai gândesc...
somn ușor...