Pe scara unui birt, șezând,
Un lăutar de nuntă veche
Cântă duios -cântă visând-
Nuntașilor, lângă ureche.

El retrăiește-n tinerețe
Când era de primă mână
Pe la nunți; și ce ospețe
Îl tocmeau, dându-i arvună...

Acordeonul vechi, cârpit,
Readuce din decenii
Cântecul ce-a pârjolit,
Și s-a stins în valul vremii:

"Bate vânt rece afară"
sau:
"Vai, vai, vai inima mea..."
Cad pomeni de bani pe scară
Lângă poală de manta.

Trecători puțini, la oră târzie,
Privesc nostalgici bătrânul lăutar
Ce dă de-nțeles, în trista-i melodie,
Că orice-nceput are un final...