Preludiu-n triunghi comun

Asta mi-este bucuria,
Că eu am în Agonia
Trei prințese, toate trei,
Ce-s artiste de condei.

Au ghinion, n-am ce să fac
Sunt bătrân și prea sărac,
De n-aș fi un oarecare
Le-aș pune lumea la picioare.

Acuma nu mai fac deranj
Le-aveți pe toate-n peisaj.

Joc de nuanțe și personaje

Vali Slavu

Nu-i o fire prefăcută,
Nu-i posacă și nici mută,
Scrie-acid și scrie bine
Adevăruri sunt puține.

Are vise din Olimp,
Are muze, n-are timp,
N-are muzele cuminți
Nu scrie pentru tâmpiți.

Tot ce Vali vrea să scrie
Va rămâne pe vecie,
Mult har i-a dat divinitatea
Și-a câștigat celebritatea.

Reflexe vii, oricând, oriunde,
Cu șapte rime-n trei secunde.

Are muze de baladă
Și cu stilul de orfeu,
Cine o calcă pe coadă
Să-l ferească Dumnezeu.

De-ar mai trăi azi Minulescu
Ar prinde-o-n pana lui de foc,
Dar ce să fac, eu nu-s un "escu"
Și n-am talentul lui de loc.

Miezul și țintele epigramei
Lui Vali Slavu

Epigrama-i poezie
Învățată pe de rost,
Scapi cu ea de șmecherie,
Scapi de fiecare prost.

Epigrama-i jolly jocker,
Mergi cu ea la cazino
Și cu ea câștigi la pocker,
Ba cu ea, faci și mișto.

Epigrama-i un sonet
Și cu poante ca un brici,
Dacă o rostești discret
Cucerești mii de gagici.

Epigrama-i un sonet,
Mergi cu ea la cabaret.
C-un zâmbet și-o piruetă
Te-ai făcut cu ea, vedetă.

Epigrama-i o capcană
Ce-o întinzi la barosani
Scapi cu ea de panaramă
Fiindcă ei te-ngroapă-n bani.

Epigrama-i o pastilă
Ce-o întinzi la ciumpalaci,
Și cu ea le plângi de milă,
Ba cu ea, îi bagi in draci.

Epigrama-i aviară
Pusă-n corzile lui Flutur.
E pe cale să dispară,
Să vedeți ce-o să mă bucur.