Miresmele vestirii tale,
Acum descântă odihnita amintire,
Pustie de basmele banale:
-*Sunt fericită când primesc o floare.*

Pe atunci, desculță de ură ori sandale
Mi te-avânta-i necontenit-n brațe
Și îmbălsămat cu tine...
Sărăceam din cânt vocale,

Devoram frumosul!

Perifericul simț de tine, a renăscut...
Adie vânt, replică din mângâierea ta
Mă ceartă oboseala zilei,... noaptea
Și ochii-mi înzestrează,
Cearcăne și umezeală

Precum o cenușăreasă-n poveste,
Într-un sertar cu ceva zestre,
O picătură de parfum drept avatar,
În fărâmă de preluidiu, mi-ai lăsat!