Nopți lungi și negre
Foșnesc copaci a nesfârșire
Pe-ntinderi lungi, de mii de leghe
Foșnesc doar ei, fără oprire

Nopți lungi și stinse
Se-ntind fantasme negricioase
Stele ce mor plonjează-n vise
Și cad gemând pe lângă case.

Nopți fără lună
Și dinspre stelele pălite
Ultima cuantă de lumină
Se termină pe nesimțite.

Nopți, totul tace
Tăceri ce dor, vorbind adânc
Cu vorbe ce ne țin pe ace
Ne râd, ne ceartă și ne plâng.