Pune-ți și-al doilea cercel;
Atârnă-l în simetrie perfectă cu cel dintâi...
Ești frumoasă, iubito.
De ce îți netezești cu unghiile roșii pielea deja întinsă de pe față?
O lacrimă deja a făcut asta înaintea ta.

Sufletul ți-e trist, zeițo.
Masca de zi ți-o ștergi seară de seară cu lacrimi rotunde, perfecte,
Ca niște mărgăritare.
Las-o deoparte!
Nu vezi că mă sperii?
Oamenii vieții fug de perfect...