Când mă privea pătrunzător,
Mă retrezeam la viață.
Trăiam! Apoi simțeam că mor
Cu aceeași speranță
Și-n inimă cu prea mult dor
De-albaștri-i ochi de gheață.

Ascult și tac... tac și ascult
Și îmi aduc aminte...
Încet, mă-ntorc iar în trecut
La caldele-i cuvinte,
La vorbele-n care-am crezut,
La glasul său fierbinte.

N-am vrut să cred că am pierdut
Pentru o viață-ntreagă...
N-am vrut să văd alt început
Fără ființa-mi dragă...
Simt și acum cât m-a durut.
Dar n-a vrut să-nțeleagă.