agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1513 .



Ludic
poezie [ ]
glosa

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [oceanul ]

2010-02-21  |     | 



pe lulea așez tăciune
vâlvătăi cuprind odaia.
clipa modelând pe strune
s-a pornit prin stih văpaia.
au tacut maeștrii antici
eu Cortez, ei Montezuma.
lănțuiți pe raft, apatici,
pe lulea se-așterne bruma.

și văzându-i beți de sine
din alcov mă smulg cu geamăt,
la cules de flori prin mine,
la sădit fiori de freamăt.
ceas agonic de dorință,
multe ard făr-a-le spune,
căci zadarnic prin ființă
pe lulea așez tăciune.

însă steaua ce-am apus-o
cu un frâu, sălbăticiunea,
șa i-am pus, când am adus-o
de-am cutreierat genunea.
și de-n rost ce nu există
prinț eram, în vremea aia,
fi-vor căi, de-n vreme tristă
vâlvătăi cuprind odaia.

știu că apa nu le stinge
cum a unui geniu undă
însă duh pribeag le-nvinge
cu prostia lui profundă
ce e dulce totdeauna.
când o fi cules de prune
strânge tot; geniul doar una
clipa modelând pe strune.

însă vezi, că-ntotdeauna,
dintre-atâtea ce-s stricate
va găsi vreo trei, nu una;
drept e deci să strângi pe toate.
*
faldul mistic de femeie
geme dorul lui tigaia.
nedibaci, prăjind idee,
s-a pornit prin stih văpaia.

pletele îmi ard în palmă,
plasmă-i buza pe parchet,
îmi aruncă ochiul, calmă,
o privire din closet.
prin sisifa zarvă trece
neamul raftic de pitici.
pruna e amară, rece;
au tăcut maeștrii antici

pe o virgulă uitată.
ego lor, hrănit de însumi,
nalță zid, crenel pedată
între cele două lumi.
*
vai, Sisif! să nu ne-arunci!
strigă ei, striviți de suma
de rodiri ce strâng atunci.
eu Cortez...ei...Montezuma.

*
* *

iată! dor îmi strânge pieptul;
dor de lunci, de păsări-muze...
cred că am de-acum și dreptul
să gust moartea unor buze.
*
însă ei!? fârtați de slovă,
îmi erau de-acum simpatici
în găteala lor alcovă,
lănțuiți pe raft, apatici.

nu! mă-ntorc! în van iubire!
mai drept așa, mai civi'ncios;
prea mi-s sânge prin menire
și prea din neamul lor sunt os.
dor îmi sunt prin exitență;
rage în odaie puma
cânt sublim de penitență:
pe lulea se-așterne bruma,

pe lulea se-așterne bruma;
lănțuiți pe raft, apatici,
eu Cortez, ei Montezuma,
au tăcut maeștrii antici.
s-a pornit prin stih văpaia,
clipa modelând pe strune;
vâlvătăi cuprind odaia,
pe lulea așez tăciune.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!