Pân-a nu-nvăța să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă și subțire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-așteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec și parfumuri;
Lângă cele pământești
Numai tu așa cum ești
Fără vis, fără tristețe,
Tremurând de frumusețe.