în acest oraș nenorocit doar tu și eu
plimbându-ne pe străzile murdare de excrementele maidanezilor
de pachete de țigări goale
hârtii pungi de plastic și mucuri de țigară
clădiri ce tind să se prăbușească peste trecători
mașini răblăgite prin caterele imense din asfalt
acesta este peisajul acestui oraș nenorocit
în care pentru mine nu există decăt două persoane: tu și eu
eu un vagabond al străzii jegos și plin de păduchi
tu o floare înțolită cu haine de firmă

nu ne cunoaștem dar ne aruncăm ocheade
tu probabil din milă sau dezgust
eu cu pofta de a face sex cu tine

ochii aceia negrii și mari mă incită și tu simți asta
poate te gândești cum aș fi în pat
dar acest gând îți este alungat de mirosul de jeg ce te înăbușă...

tu și eu atât de diferiți și totuși avem aceeași rasă
amândoi ne tragem din homo sapiens
amândoi avem strămoși ce au mâncat carnea crudă precum animalele
aceiași strămoși jegoși și plini de păduchi
numai că tu te-ai modernizat iar eu
am rămas același primitiv și păduchios
ce se satură cu resturile din containere
luptându-se pentru fiecare oscior cu câinii și oamenii străzi
același inhalator de aurolac pentru a uita de frig foame și durere...

cât de mult ne asemănăm și totuși cât de diferiți suntem...!