Rămîi și astăzi o uimire-
prin geam murdar de troleibuz
parcat la ultima oprire
privind nehotărît, confuz.

Pe drum curmat de anotimpuri
ce au oprit în calendar
pîraie desenate-n gînduri-
ai refuzat al verii dar,
ce-ți promitea de-apus eclipsă
într-o iluzie de-april
să întregească cu-o elipsă
tangoul pulsului febril.

Că-n strop de ploaie ciobănească
să te preschimbi vei reuși,
pe calea lutului firească
cînd dusul îți vei desluși
și vei abandona chemarea
urcînd grăbit în troleibuz,
căci îți va trece consolarea
în așternutul de abuz.