din umbra vechilor poeți ai coborât
să-mi tulburi somnul
fără de care n-aș fi reușit să învăț
a mă trezi

sub geamul meu ai priponit ninsori
cu mii și mii de versuri fără rimă
le-aș fi cules pe trupul meu
asfințit
de n-ar fi fost șarpele dumnezeu
și pasărea șarpe

de-ai fi sunet
te-aș învăța să calci pe versuri
să strigi
să chemi
să zbieri de durere
asemeni răstignitului

de-ai fi un sâmbure de vers
te-aș planta sub inimă
să ascult veșnic plânsul poetului
slobozit în lumină

de n-ar fi fost aceeași pasăre mamă
care să-ți picure-n pene
frumusețea cuvântului
n-ai fi fost astăzi sâmburele meu
de care n-am să mă lepăd
la judecata poeților