Întreabă-mă ce fac, miros de iasomie
Și zi-mi ce-are cu mine cugetul borfaș;
E oare incurabilă acea melancolie
Ce m-a făcut durerii și depresiei chezaș?

Întreabă-acum și frunza ce știe despre mine,
De ce e astăzi lumea așa cum este ea;
Întreabă-mă dacă mai iubesc, pe cine
Și când ofilește floarea de nu mă uita.

Am fost ca să întreb izvoarele pădurilor,
Mi-au spus că ce există fuge și dispare,
Am întrebat și munții și-accept părerea lor:
Că suntem niște stele atotcăzătoare.