laptele curgea în puținele poze rămase
ceva ne leagă, șopteai
păstrează fraza doar pentru el
cruce înfiptă în netedul palmei
inima umple obrazul
cu resturi de pâine și oase

***

mă încearcă două cuvinte scurte
arunc limba cu lăcomie
o rostire aproximativă
despre oameni simpli
apa clipocește cum pe sub arini
sfoara umblătoare a coasei flăcăului

***

aud gâlgâitul prelung al umbrei
cum bea și prinde contur
legată de pod ca a doua soață
de ce să ne chinuim singuri
pună el o vorbă de lemn greu și umbros
să împrăștie norii, eu mai am doar o viață

***

să ne bucurăm, dar, încă o noapte
de trecerea timpului socotit și impur
dezleagă funia, eszter, luna e plină
pierdută în apa mâloasă
și mai adu două brațe să învârtim roata de lemn
umbletul ei ascuns, desfrunzit în contur

***