nouă ne trebuie case și drumuri și nori
măcinăm făină
ne odihnim
mergem în sudul fierbinte al dragostei
și toate astea țin foarte mult
țin toată viața
dar viața nu durează decât din zori în amurg
din zori în amurg
și se stinge odată cu soarele
odată cu soarele printre răcori
doar bucuriile noastre molipsitoare
regenerându-se necontenit
și amintirile
domoale ruine tristeți boltite
văgăuni trandafirii
în care fumegă vântul
și speranțele strigă prin somn
dar cine s-audă
mai jos zace scândura spaimei
arșița ei dinspre noi