Îmi tot rup din margarete dacă vii sau dacă nu
E prea greu și-s prea sihastru ca să vin eu către tine
Poate că ne-ar trebui altă clipă de pasiune
Ca să poată să renască un alt eu și-o altă tu.

Ferecata ușă-nchisă sub povara-ți n-o să sară
N-o să se aprindă focul stins din ochi-ți șugubeți
Ciocănitul tău discret nu va bate în pereți.
Condamnați suntem să stăm tu în casă, eu afară.

Vara-n toamnă, toamna-n iarnă, rece și neabătut
Rătăcită- n primăvara tinereții ce ne leagă
Înflorești superlativ sub privirea mea oloagă
Și-ntrupată în petale, mă asculți și eu sunt mut.

Vis de zi, miros de noapte, mică floare efemeră
Alchimistă ce transformă visu-n clipă, clipa-n vis
Înflorești și veștejești din bobocul nedeschis
Spre o lume fără flori unde nimeni nu mai speră.