se destramă între maxilarele câinilor
oamenii nu mai au somn. vor ieși la câmp
ca niște lei dresati cu boțurile
de mămăligă în buzunar

aici cătușele sunt semnul libertății
e bine atât timp cât ai o rogojină
pe care să-ți odihnești oasele dimineața
când lăcustele îți intră
sub piele și alungă somnul

moș gheorghe nu-l știe pe cehov și nici invers
el e de pe vremea poveștilor cu haiduci
fiică-sa e măritată la oraș
îi aduce banane.
pintea era preferatul nostru

tata a fost la moară
sirene decapitate sacii cu mălai
se rostogolesc spre hambar


închid ochii și satul pare un contrabas
imposibil de cuprins în brațe