sau în șuvițele unei fete frumoase într-un
satafan/ sandală caraghioasă
nu bate niciun clopot soarele e flămând
nicio pleoapă enormă grea nu se lasă peste
albine dimineți câmpuri de maci
el privește dincolo de lumină de zi
tocmai la steaua nepăsării
dar
ei vin se roagă deschid apa o rotesc
într-un cuibar și ea țâșnește din sine
până la cer să culeagă drumul


apa știe
se culcă în unde pe circumvoluțiunile
țărmului scrie pe nisip povestea drumului
ca și cum ar trage pod de alge și solzi
la coliba roasă de cărăbuși


acolo unde
capătul drumului
uguie