Pe gât subțire, alb, lin curge firul
De sânge, printre colții ca o lamă
În mârâit alene își aclamă,
Crunt, desfătarea leneșă, vampirul.

Robită stă fecioara. Zări de-aramă
Gonesc nemortul brusc sub coviltirul
Cavoului. Adoarme-n cimitirul
Neîntinat de om. Ceru-i năframă

De nori ce-acoperă gâtlej tărâmul.
Și ziua trece, ploaia-n tină pică
Și peste urbe,-nfiptă-n caldarâmul

Stins țintirimului. Vis se ridică
Și prada nou găsită-i la cheremu'-l.
Odăile-ncuiem de-a nopții frică.